Conspect: Efectul Umbrei – Revelarea puterii ascunse a sinelui tau real – Deepak Chopra

Pentru unele carti nicio recenzie nu mi se pare la fel de buna precum un conspect, care sa iti dezvaluie la obiect si cu bullet-point cateva din ideile autorului/autorilor.

Asa am simtit ca este cazul si cu Efectul Umbrei – Revelarea puterii ascunse a sinelui tau real, carte scrisa de Deepak Chopra impreuna cu Debbie Ford si Marianne Williamson. Practic fiecare autor isi expune ideile in cadrul unei sectiuni a cartii, care se constituie intr-un ghid de auto-cunoastere a acelor aspecte ale subconstientului pe care le consideram “intunecate”, de acceptare a lor si de transformare a “umbrei” intr-un partener de antrenament al nostru, spre a ne ajuta sa ne schimbam viata in mai bine.

efectul_umbreiSinele nostru intunecat/latura intunecata a omului = sinele din umbra (umbra) care contine in sine intreaga noastra putere nerevendicata si de care nu suntem constienti deoarece nu cunoastem suficient de binepropria viata.

Umbra ne incita sa actionam in moduri la care nu ne-am fi gandit niciodata si ne risipeste energia noastra vitala prin obiceiurile noastre proaste si prin comportamentele noastre repetitive. Ea ne impiedica sa ne manifestam asa cum am dori, sa ne afisam deschis adevarul launtric si sa traim o viata autentica. Nu ne vom putea elibera niciodata de comportamentele care ne pot face rau atata timp cat nu ne vom accepta propria dualitate.

Daca nu este confruntata, umbra ramane o cutie a Pandorei plina cu secrete care – ne temem noi – ar putea distruge tot ce iubim si pretuim in viata. In realitate, daca am deschide cutia, am descoperi ca ceea ce se afla in interiorul ei are puterea de a ne modifica pentru totdeauna viata in bine

Umbra = “partenerul nostru de antrenament” – oponentul din noi insine care ne expune greselile si ne ascute talentele

Deepak Chopra

  • A avea o umbra nu reprezinta un defect, ci ceea ce ne face completi
  • Primul pas catre infrangerea umbrei consta in renuntarea la orice idee referitoare la infrangerea ei. Latura intunecata a naturii umane se naste tocmai din lupta, din conflict si din razboi.De indata ce vorbesti despre ‘infrangerea’ ei, ai pierdut deja batalia
  • Umbra este o creatie a omului, faurita in subconstientul colectiv
  • Umbra este impulsul catre separatie (bun-rau), in timp ce impulsul divin e cel care cauta unitatea (transcende binele si raul)
  • Ingredientele care au creat umbra
    • Secretul – noi am invatat sa nu vorbim despre impulsurile noastre elementare si despre visele noastre
    • Vinovatia si rusinea – de indata ce impulsurile elementare si visele noastre au devenit ascunse, noi am inceput sa ne simtim rusinati si vinovati pentru ele
    • Judecata – toate lucrurile care ne fac sa ne simtim rusinati si vinovati ni se par automat rele
    • Acuzatia – dorim sa aflam cine este responsabil pentru durerea pe care o simtim
    • Proiectia – asa se nasc tapii ispasitori, cum ar fi dusmanii pe care ii uram sau o forta demoniaca invizibila
    • Separarea – noi facem tot ce ne sta in puteri pentru a ne separa de aceasta forta demoniaca
    • Lupta – proiectia nu a condus la disparitia totala a durerii. De aceea noi ne aflam intr-o stare constanta de conflict interior impotriva exteriorului.
  • Rezolvare: Intra in contact cu propriile tale sentimente. Ori de cate ori constati ca proiectezi un sentiment asupra unei alte persoane, intra in contact cu el.=> Reconciliaza-te cu sentimentele tale. Nu trebuie sa faci altceva decat sa recunosti sentimentul respectiv, indiferent daca e vorba de teama, manie, invidie, agresivitate => Ele vor incepe sa-ti spuna povestile lor. Fiecare sentiment ascunde o poveste “Eu am venit pentru urmatorul motiv” (“datorii emotionale ale trecutului”) => Accepta povestea sentimentelor tale, reconciliaza-te cu ele. => Detasarea (eliberarea de negativitate) => Nu te mai judeca singur (compasiune fata de tine) => Reconstruieste-ti corpul emotional.
  • Vindecarea = acceptarea totalitatii; totalitatea invinge separatia (perspectiva holistica, legea cauza-efect, lucrurile vizibile si invizibile se integreaza in aceeasi realitate singulara, totul este conectat)
  • Constiinta care transcende mintea umana: Iubire, creativitate, sentimentul de a fi viu, frumusete, inspiratie, intuitie, vise, aspiratii, etc
  • Iluzia in care cadem noi cel mai frecvent este aceea de a crede ca viata ne forteaza sa alegem intre bine si rau. In realitate mai exista si o atreia cale, calea totalitatii
  • Atunci cand te simti bine in pielea ta, nu ai niciun motiv sa critici pe altcineva

Debbie Ford

Umbra = latura intunecata, care ascunde in sine secretele noastre, sentimentele noastre reprimate si impulsurile noastre invizibile.

  • Umbra noastra este persoana cu care NU dorim sa ne identificam. Ea poate fi regasita in acel membru al familiei pe care il judecam cel mai tare, in oficialul al carui comportament il condamnam sau in vedeta care ne face sa clatinam din cap cu dezgust. Umbra reprezinta tot ce ne indispune, ne enerveaza, ne umple de groaza sau de dezgust la alti oameni sau la noi insine.
  • Umbra reprezinta si tot ce incercam sa ascundem de cei pe care ii iubim si tot ce nu dorim ca alti oameni sa afle despre noi.
  • E alcatuita din ganduri, emotii si impulsuri pe care le consideram prea dureroase, prea stanjenitoare sau dizgratioase pentru a le accepta, si in loc sa le privim in fata, preferam sa le reprimam, astfel incat sa nu mai simtim povara rusinii pe care ne-o transmit.Totul a inceput cu profesorul care ne-a spus ca suntem prosti, cu batausul scolii care ne-a chinuit sau cu prima noastra iubire care ne-a abandonat. Sunt emotii din trecutul nostru pe care am preferat sa le evitam, pentru a nu le privi in fata.
  • In timp umbra capata un control din ce in ce mai mare asupra noastrs; ea ne poate amagi, convingandu-ne ca suntem nevrednici, incapabili, de neiubit sau stupizi si ca nu meritam sa fim superstarul propriei noastre vieti
    Exact aspectele pe care le-am ascuns rusinati si pe care le negam in continuare detin cheia sinelui de care ne simtim mandri, care ne inspira si ne stimuleaza. In locul acestui sine plenar ramane un eu ciuntit, creat din limitarile noastre si din ranile nevindecate ale trecutului. De aceea avem datoria de a ne explora umbra, reclamandu-ne astfel sinele complet, care reprezinta adevarata noastra natura.
  • Scopul lucrului cu umbra este de a redeveni intreg, de a pune capat suferintei si de a nu ne mai ascunde de noi insine. Daca vom face acest lucru, vom putea sa nu ne mai ascundem nici de restul lumii.
  • Lucrul cu umbra reprezinta o calatorie complexa, dar care ne garanteaza intoarcerea la iubire. Daca ne privim in fata propriii demoni interiori, noi sfarsim prin a ne umple de pace si de compasiune in fata demonilor altor persoane. Invatam astfel sa ii iertam si sa renuntam la judecatile noastre critice si la resentimentele noastre fata de ei.
  • Noi proiectam intotdeauna asupra celor din jur calitatile pe care nu le putem recunoaste la noi insine. Proiectia reprezinta un mecanism involuntar de aparare al egoului nostru. Tot ce criticam sau condamnam la alte persoane reprezinta in ultima instanta un aspect personal pe care refuzam sa il admitem. Daca ne vom accepta atributele pe care le respingem la altii, acestea nu ne vor mai deranja pe viitor. Le vom observa, dar nu vom mai fi afectati de ele.
  • Totul reprezinta o oglinda in care te vezi pe tine insuti si in care vorbesti cu tine insuti
  • Atunci cand ajungem sa ii vedem pe oameni asa cum sunt, eliberandu-i de criticile si perceptiile noastre distorsionate, in jurul nostru se naste o realitate diferita. In final ajungem sa acceptam cu detasare toate calitatile care exista si sa ii privim pe ceilalti oameni prin filtrul larg al compasiunii, si nu prin cel stramt al proiectiilor noastre. Abia atunci devenim liberi sa ne iubim pe noi insine si pe ceilalti oameni. Abia atunci experimentam adevarata libertate.
  • Ne luptăm ani la rând cu kilogramele suplimentare, cu fumatul, cu relaţiile sexuale haotice sau cu cheltuielile în exces, dar ne trezim de fiecare dată în situaţia din care am plecat, şi adeseori chiar într-una mai rea. Dacă vom înţelege că aceste comportamente îşi au originea în anumite sentimente reprimate sau în alte aspecte ale fiinţei noastre pe care le-am respins în zona umbrei, noi putem ajunge la sursa comportamentelor noastre şi putem vindeca respectivele tipare.
  • Toate comportamentele noastre repetitive îşi au originea într-una sau mai multe experienţe din trecut care ne-au condus la o interpretare particulară a rolului nostru în lume. Această interpretare a condus la anumite gânduri, iar acestea au generat anumite sentimente legate de noi înşine, adeseori negative. Din dorinţa de a ne distanţa de aceste sentimente nedorite, noi am căutat modalităţi de a ne simţi mai bine, şi astfel s-au născut comportamentele care au sfârşit prin a ne autosabota.
  • Dacă ne explorăm tiparele comportamentale, îndeosebi cele pe care nu dorim să le repetăm, noi descoperim întotdeauna un aspect personal pe care l-am reprimat în umbră pentru a uita de el. Tiparele repetitive de care nu putem scăpa reflectă întotdeauna sentimentele care au însoţit rana iniţială. Deşi ne-am creat aceste tipare tocmai cu scopul de a scăpa de sentimentele respective, comportamentele noastre nu fac decât să zgândăre rana, nu să o vindece
  • Ori de câte ori identificăm un comportament care ameninţă să ne răpească pacea interioară, fericirea şi siguranţa, el ne transmite mesajul de a ne explora viaţa interioară pentru a afla cauza comportamentului nostru. Dacă facem acest lucru, noi scoatem la lumină un aspect al umbrei noastre. Nu avem nevoie în acest scop de un an sau de o viaţă întreagă. Uneori sunt suficiente cinci minute de introspecţie sinceră şi onestă pentru a identifica un tipar din trecut. Dacă descoperim în noi înşine un impuls pe care până acum l-am ascuns, noi avem dreptul şi capacitatea de a-l aduce în lumina conştiinţei, de a ne ierta pe noi şi pe ceilalţi pentru durerea pe care am trăit-o şi de a ne elibera de comportamentul neadecvat
  • La început, această călătorie în propriul trecut ni se poate părea uşor enervantă, dar în final ea se va dovedi una dintre cele mai fascinante călătorii pe care le-am făcut vreodată. Intr-adevăr, este uimitor să îţi descoperi propria umbră, să înţelegi cum s-a născut aceasta şi să înveţi să te controlezi înainte de a spune sau de a face ceva ce vei regreta mai târziu. În ultimă instanţă, rolul umbrei noastre este de a ne sluji, oferindu-ne o perspectivă nepreţuită asupra propriei noastre fiinţe. Noi nu vom putea niciodată să ne controlăm sau să ne eliberăm de comportamentele care ne autosabotează până când nu vom accepta impulsurile din umbră care stau la baza lor.
  • Tot ceea ce te inspiră la altcineva reprezintă un aspect al fiinţei tale. Orice dorinţă a inimii tale apare numai pentru a te sprijini să te descoperi pe tine însuţi şi pentru a o manifesta. Dacă aspiri să devii cineva, acest lucru se datorează exclusiv faptului că tu ai potenţialul de a manifesta calitatea pe care o admiri şi comportamentul care o însoţeşte. Ce-i drept, tu vei face acest lucru în maniera ta unică, nu copiind pe altcineva.

Marianne Williamson

Ori de câte ori iubirea este aproape, umbra devine extrem de activă, întrucât doreşte să se ferească de propria ei anihilare. Ea ştie perfect că iubirea este singurul ei duşman real. Atunci când simte apropierea iubirii sau a luminii, umbra fuge imediat, pentru a-şi salva viaţa. Ea încearcă prin toate mijloacele să invalideze, să suprime şi să conteste binele din tine, întrucât ştie că dacă îţi vei aduce aminte de lumina sinelui tău real, ea va dispărea. De aceea, se luptă din răsputeri pentru viaţa ei. De unde şi binecunoscuta frază: „Iubirea scoate la iveală tot felul de lucruri care nu au nimic de-a face cu ea.‚ Spre exemplu, în cazul în care cunoşti pe cineva cu care simţi că ai o legătură sacră, tu eşti predispus să faci ceva stupid în prezenţa sa. Dacă ai şansa extraordinară de a-ţi împlini visele, există riscul să te sabotezi singur. Aceasta este umbra: sora geamănă a sinelui tău real.

De multe ori, noi ne temem să ne privim umbra în faţă, pentru a evita astfel ruşinea sau stânjeneala care însoţesc de regulă recunoaşterea unei greşeli. Ni se pare că dacă ne vom privi prea direct, vom fi expuşi în toată goliciunea noastră. Nu dorim să ne privim în faţă umbra, întrucât ne temem de ceea ce am putea găsi aici. În realitate, singurul lucru de care ar trebui să ne temem este ignorarea umbrei, întrucât exact acest lucru o alimentează pe aceasta.

La început ne spunem: „Nu doresc să îmi privesc în faţă umbra întrucât mă tem că o să ajung să mă urăsc pe mine însumi‛, dar în final ajungem la concluzia că: „Trebuie să fac acest lucru, căci în caz contrar nu îmi voi putea abandona umbra la picioarele lui Dumnezeu.‛ Atunci când facem acest lucru se întâmplă ceva minunat. Odată, am privit în faţă un aspect al fiinţei mele pe care l-am evitat foarte mult timp, întrucât mi se părea prea dureros. Când am facut-o, am trăit o surpriză neaşteptată. În loc să simt că mă detest singură, am fost inundată de un val de compasiune, întrucât am înţeles câtă durere aş mai fi experimentat dacă aş fi continuat să îmi ignor acel aspect.

Cu toţii purtăm pe suflet cicatrice, dar acestea le apar celor din jur ca nişte defecte de caracter. Dacă un copil de trei ani plânge şi ţipă, îl privim cu simpatie şi ne spunem că micuţul este obosit. În schimb, dacă un adult de 40 de ani face acelaşi lucru,nimeni nu îl priveşte cu simpatie, indiferent de trauma pe care a suferit-o.

Defectele de caracter nu au nimic de-a face cu răutatea personală, ci cu rănile sufleteşti. Indiferent cine ne-a provocat aceste răni, ele ne aparţin nouă, la fel ca şi responsabilitatea de a le trata. Singura persoană care ne poate ajuta să ne eliberăm suntem noi înşine. În ultimă instanţă, nu contează cum am preluat aceste defecte de caracter. Important este că ni le-am însuşit. Nimeni nu poate trăi cu o pancartă pe piept care spune: „Nu este vina mea. Părinţii meu au fost dificili.‛ Singura cale de ieşire constă în a ne asuma responsabilitatea pentru aceste defecte.

Defectele de caracter sunt cele care ne fac să ne sabotăm singuri, să ne rănim pe noi şi pe cei din jur. De aceea, noi trebuie să le privim în faţă. Atât timp cât nu ne vom asuma responsabilitatea deplină pentru experienţele noastre, noi nu le vom putea schimba. Dacă le vom privi însă în faţă, vom putea începe procesul de vindecare. Ochii noştri se vor deschide şi noi vom putea spune: „Da, acum văd că am făcut cutare lucru. Recunosc acest lucru şi mă căiesc pentru greşeala mea. Îmi propun să o corectez atât cât este posibil şi să îndrept lucrurile. Sper să devin astfel o persoană mai bună.‛

Iarta-te pe tine insuti, iarta-i si pe ceilalti. Poate că cineva te-a rănit acum 15 ani, dar încă nu eşti dispus să îl ierţi. Dacă eşti cinstit cu tine însuţi, vei recunoaşte că în aceşti 15 ani ai greşit la rândul tău faţă de altcineva, fară să îţi ceri iertare. Noi ne pricepem de minune să arătăm cu degetul ce ne-au făcut alţi oameni, dar nu ne grăbim la fel de tare să analizăm cu ce le-am greşit noi altora.

Adevărata iertare înseamnă să ştii că nimeni nu este cu adevărat vinovat. În ochii lui Dumnezeu suntem cu toţii inocenţi. Singura realitate o are lumina din noi, nu aşa-zisul nostru întuneric.

Singura modalitate de a scăpa de umbră constă în a o transcende, în a renunţa la ea ca la o haină care ne-a rămas mică şi în a deveni uriaşii spirituali care suntem meniţi să fim.

Oricât de bizar ar părea, umbra noastră reprezintă pentru noi o zonă de confort. Atât timp cât suntem slabi, noi nu ne asumăm responsabilitatea de a fi puternici. Atât timp cât rămânem în întuneric, nu suntem obligaţi să aprindem lumina noastră interioară. Într-un fel, am putea spune că noi aşteptăm ca lumina să coboare asupra noastră, dar ea nu poate face acest lucru, întrucât nu poate emana decât din interiorul nostru. În adâncurile fiinţei noastre noi ştim perfect acest lucru.

Teama noastră cea mai profundă nu este că suntem inadecvaţi, ci că suntem atotputernici.

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.

*