Reîncarnări succesive la distanță în timp, sau vieți paralele? Liber arbitru sau program de viață bine stabilit dinainte de Dumnezeu? Misiuni pe care trebuie să le îndeplinim într-o singură viață, sau libertate de a amâna lecțiile mereu și mereu, moștenindu-le de-a lungul mai multor existențe, până la momentul când suntem pregătiți să le depășim? Voință proprie de a decide cât de mult putem persista în greșeli, sau toleranță divină? Suferință și agonie sau doar experiențe care ne definesc și fără de care nu ne putem împlini menirea?
Cum putem ști ce avem de făcut, care e sensul vieții noastre? Cum ajungem la esența noastră? Cum ne aducem aminte să nu repetăm greșelile trecutului? Putem să trecem mai repede prin anumite etape, experiențe și lecții, sau suntem prizonierii unei piese de teatru care se desfășoară după ceasul precis al unui alt regizor? De ce e atât de greu să avem încredere în faptul că avem un rol, o misiune, și să ne ghidăm după intuiție/inimă? De ce e atât de greu ca atunci când ne aflăm misiunea, să o acceptăm și să o ducem la îndeplinire? Putem depăși ego-ul? Care este de fapt, realitatea? Și în final, există bine și rău sau doar o ordine bine gândită și înlănțuită a tuturor lucrurilor?
Acestea sunt doar câteva din întrebările pe care ți le pui urmărind Misterul Zoharului, un film emoționant și răscolitor.
În esență, filmul îl are ca protagonist pe Max, care descoperă un text vechi din Zohar ce conține mistere profunde, și pe care încearcă să-l folosească în scop personal. În acel moment se declanșează un mecanism de protecție al manuscrisului, Max își pierde memoria și este proiectat într-un carusel amețitor de întâmplări și de roluri care îi vor modela existența – sau de ce nu, existențele. Aparent acțiunea filmului se desfășoară de-a lungul mai multor secole, dar poate fi la fel de posibil ca totul să se desfășoare de fapt în același timp, acțiunile pe care le întreprindem într-una din existențe influențându-ne și celelalte existențe paralele.
Povestea este fascinantă, ritmul este foarte alert, schimbările de situație și de perspectivă te năucesc, dar până la urmă totul se leagă, totul are sens, totul este pentru un beneficiu mai mare, “a greater good”. Pentru a răscumpăra greșeala de a fi nesocotit importanța manuscrisului și de a fi vrut puterea acestuia pentru sine, eroul trece prin mari suferințe. Din când în când își mai aduce aminte de misiune, dar ego-ul este încă prea mare și el nu e pregătit să meargă pe Calea sa, încă mai are nevoie de “modelare” prin suferință. Chiar și când își acceptă misiunea și încetează să se mai împotrivească, tot mai apar tentații lumești care îl împiedică. Numai când ajungem la un nivel ridicat de conștiință și la o înțelegere superioară renunțăm la binele propriu și lucrurile încep să meargă pe făgașul corect.
Printre altele, filmul te face să te întrebi: putem judeca dacă a fost bun sau rău faptul că eroul nostru a greșit inițial? Iată, greșeala l-a ajutat într-un final să evolueze, să devină mai bun, sa-și depășească egoul și să-și ducă misiunea vieții la bun sfârșit, ajutând astfel întreaga omenire. Greșeala a generat karma și suferință, dar fără greșeală poate ar fi rămas la același nivel de conștiință, iar misterele profunde nu pot fi înțelese decât după ce atingi o treaptă anume, după ce îți purifici sinele de zgura instinctelor și a pasiunilor.
In fiecare din noi există un fel de mecanism, o esență interioară. Dar acest mecanism este acum într-o stare latentă. Oamenii cred că asta e viața. Viața? Nici măcar nu bănuiesc faptul că dorm. Acest manuscris conține un cod. Dacă îl interpretezi corect, vei activa acest mecanism intern. Și dacă o faci, vei trece la un nou nivel existențial. Ești ca într-o stare de cocon din care va trebui să apară fluturele…
Sau, cine știe, poate ar fi existat altă greșeală, alt rol, altă poveste de viață și alt parcurs evolutiv, dar în final ar fi ajuns în același loc. În definitiv, contează sau nu rolul pe care îl primim? Sau contează doar să-l aflăm, să ni-l asumăm și sa îl jucăm, pentru a fi rotița perfect unsă din lanț?
Mai bine să mergi singur acolo decât să fii mânat cu un bici ca un catâr, cu fundul roșu de la lovituri de bici…
Acești oameni săraci trăiesc doar cu percepția trupului lor, dedicându-și toată viața pentru întreținerea lui. E ca și cum tu, Max, ai primit un câine, care a devenit centrul universului tău. Ai grijă de el, îl hrănești și îl speli, uitând cu totul de tine. Apoi începi să te identifici complet cu acest câine. Înțelegi, Max? Trupul acesta nu ești tu, e câinele…
Căci până la urmă fiecare din noi are un rol important, chiar dacă noi nu vedem întotdeauna felul în care sunt conectate lucrurile (sau poate câteodată doar întrezărim aceasta).
Un posibil răspuns legat de importanța rolului este dat în film de către alter-ego-ul eroului, care îl ghidează pe acesta pe Cale (Conștiința superioară? Intuiția?), într-o pledoarie pentru credința într-o inteligență atotștiutoare, care are întreaga perspectivă a lucrurilor și care regizează viețile noastre:
– Cinematograful. Noua invenție a omenirii. Un film. Inainte a fost real pentru tine, dar acum privești de afară. Sincer vorbind, tot ce se întâmplă cu tine acum e tot un film. Toate astea. L-aș numi “Cinematograful perfect”. Înțelegi? Trebuie să joci un rol. Și trebuie să-l joci în mod corespunzător. Apoi filmul va fi un succes. O viață bună. Regizorul va fi fericit. Joci! Întruchipezi mii de vieți. Le vei trăi. Ești un rege, un sclav. Un cavaler, un trădător. Un tânăr frumos și un criminal. Îmbrățișează întreaga lume. Deschide toate universurile. Râzi și plângi. Câștigi și pierzi.
– E monstruos, e înfricoșător!
– Monstruos? Bineînțeles că e monstruos. Dar este teribil de interesant. Teribil de înfricoșător. Teribil de fascinant! Și știi…să trăiești așa până la ultima suflare. Să fii învigorat până în ultimul minut. Să plonjezi în acel ultim moment înainte ca inima ta să izbucnească. Să nu îmbătrânești. Să trăiești așa! Înțelegi? Așa! Atunci viața ta e plină de creativitate interioară. Și apoi avansezi la o nouă rundă. Un joc…cu El. Și apoi nu mai contează dacă ești eroul…sau ticălosul. Pentru că ești cu El.– El? Cine este?– Creatorul tuturor. Al acestui film. Al teatrului. Forța superioară. Gândirea superioară. E un câmp care cuprinde totul.
Puteți urmări filmul pe filmeonline2013.biz
Surse foto: www.imdb.com, google image search