Cartea pierduta a vrajitoarelor – Deborah Harkness (Trilogia All Souls)

La început a fost absenţă şi dorinţă
La început a fost sânge şi teamă
La început a fost o descoperire a vrăjitoarelor

“Cartea pierduta a vrajitoarelor” (in limba engleza in original A Discovery of Witches) este prima carte a trilogiei All Souls, publicata de istoricul Deborah Harkness.

Desi la prima vedere ar parea ca avem de-a face cu un roman comercial cam dezlanat (evenimentele din primul volum se intind pe o durata de circa 6 saptamani si acopera lejer 650 pagini – deci ar fi aproximativ ziua si capitolul), si care se incadreaza in tendintele recente de pe piata de a prezenta povesti de dragoste neconventionale intre fapturi supranaturale gen vrajitoare si vampiri, subiectele pe care aceasta carte le atinge sunt mult mai profunde. Cunostintele vaste de istorie, alchimie, filosofie si chiar si genetica ale autoarei imprima cartii o nota puternic ezoterica. Nu este un simplu roman de dragoste, ci un roman initiatic, o carte plina de simboluri, dezvaluiri si explicatii ezoterice si filosofice.

Din acest punct de vedere m-a surprins faptul ca majoritatea recenziilor (si in romana si in engleza) pe care le-am citit au surprins foarte putin sau aproape deloc aceste aspecte, si nu au mers dincolo de povestea din prim plan, despre vrajitori, vampiri, demoni, abilitati supranaturale si un manuscris pierdut.

Merita mentionate o serie de aspecte, dintre care voi lista doar cateva, pentru a nu dezvalui prea mult din carte: (atentie, urmeaza totusi spoilere!)

1. Cartea e o adevarata mina de informatii pretioase: manuscrisul despre care se vorbeste (Ashmole 782) chiar a existat si este considerat disparut, si cautand pe internet despre el descoperi referinte la o serie de manuscrise si carti controversate, cum ar fi Book of Soyga sau Manuscrisul lui Voynich (o carte inca nedescifrata); este mentionata si Aurora Consurgens, o carte formidabila, un tratat alchimic creat exclusiv cu continut din Biblie, dar si cu reprezentari grafice suprinzatoare ale proceselor alchimice; apoi personaje istorice precum Isaac Newton, Giordano Bruno, Dante sau Goethe sunt prezentati ca magi/alchimisti, sunt mentionate citate din operele lor filosofice/alchimice.

2. Naratiunea e incarcata de simboluri alchimice si religioase: ouroboros-ul (sarpele in forma de cerc, care isi inghite coada), floarea de crin, soarele si luna, metalele alchimice (aur si argint), simboluri precum vulturul, leul, taurul; trandafirii albi si rosii; se face referire la poemul alchimic “Vanatoarea leului verde”; sunt prezente referinte la cifre si numere cu inteles initiatic sau mistic, cum ar fi 7 (ani), 40 (zile), numele sunt atent selectate (eroina principala este numita dupa zeita Diana a vanatorii, Matthew este Matei, nume biblic, Baldwin fratele lui Matthew aduce aminte de Regele Baldwin II al Cavalerilor Templieri, etc).

3. Sunt analizate din punct de vedere genetic categoriile de fiinte supra-naturale (vampiri, vrajitoare, demoni) si se discuta despre originea si evolutia speciilor din punct de vedere genetic prin prisma teoriilor lui Darwin, ducand analiza pana la fiintele presupuse originare (Adam-ul cromozomial, Lilith si Eva, fiica lui Lilith).

4. Se discuta ideea de magie ca “dorinta in actiune”, “dorinta transformata in realitate”.

In plus, cred ca unul din marele merite ale cartii este ca incearca sa scoata la lumina magia din istoria si viata noastra – magie in sensul de legile nescrise ale naturii, de perceptii si trairi, de intuitii, de capacitati asa-zise paranormale. Istoria prezentata in ultimul secol maselor a incercat sa ‘ascunda’ magia si sa explice lumea doar prin explicatii stiintifice, doar prin formule, cifre si teoreme; sa prezinte omul doar printr-o colectie de atomi si celule.

Autoarea spune la un anumit moment, prin intermediul Dianei:

Am vrut sa stiu cum de-au ajuns oamenii sa aiba o perspectiva asupra lumii care lasa atat de putin loc magiei. Simteam nevoia sa inteleg cum s-au convins ca magia nu este importanta. […] Am sovait. Am inteles logica pe care o folosisera si felul in care au ucis magia incet-incet, cu pasi mici, pe masura ce invatatii stirbeau treptat, prin experimentele lor, convingerea ca lumea este un loc magic, salas al unor forte inexplicabile. Totusi, in cele din urma au dat gres. Magia nu a disparut niciodata cu adevarat. Asteapta, in tacere, ca oamenii sa se intoarca la ea atunci cand vor descoperi ca stiinta nu explica tot.

cartea-pierduta-a-vrajitoarelor-vol-1_1_fullsizeProcesul prin care eroina principala Diana isi descopera abilitatile magice, reprimate o lunga perioada de timp, mi se pare similar cu procesul prin care oamenii incearca sa redescopere cine sunt ei cu adevarat, din perspectiva sufletului si a spiritului, sa invete din ce sunt facuti, sa invete sa se accepte asa cum sunt, sa afle care le sunt abilitatile, pentru ca apoi sa descopere care e misiunea lor, de ce sunt aici, si sa si-o implineasca.

Recomand cartea, probabil ca fiecare cititor va gasi alte elemente fascinante pe parcursul lecturii, caci fiecare isi gaseste in ea raspunsurile la intrebarile proprii.

In Romania cartea este publicata de Editura Litera si are 652 pagini.

Sursa imagine

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.

*