Despre cavalerii templieri s-a scris foarte mult și s-a speculat foarte mult. Influența pe care au exercitat-o în lume – ei devenind la un moment dat o putere situată deasupra legilor, ascensiunea extrem de rapidă și dispariția bruscă din viața publică după doar două secole de la înființare, precum și aura de mister cu care s-au înconjurat au dus la nașterea multor teorii, de la unele rezonabile până la cele mai neverosimile.
S-a dezbătut intens religia Ordinului templier, au fost analizate doctrinele lor, s-a discutat despre bogățiile lor, despre acel “ceva” pe care l-ar fi descoperit la Ierusalim (de exemplu relicve sfinte precum Sf. Graal, chivot, giulgiu, etc) și care i-ar fi ajutat să devină atât de celebri și bogați, despre invențiile economice pe care le-au adus în lume (de exemplu scrisoarea de credit), despre ereziile pe care le-au comis sau despre idolii pe care îi venerau. Și în zilele noastre plutește un mare mister asupra lor, existând teorii conform cărora deși Ordinul a fost suprimat, membrii acestuia care au scăpat de persecuții au fondat alte Ordine secrete și și-au desfășurat mai departe activitățile, influențând în continuare istoria umanității (de exemplu prin masonerie).
Cartea lui Jules Loiseleur are în vedere identificarea doctrinei cavalerilor templieri. Autorul s-a documentat foarte mult și a încercat să construiască o argumentație logică pentru teoria sa despre doctrina acestora, care să explice în același timp motivele pentru care cavalerii au fost acuzați de către Biserică la începutul secolului al 14-lea de erezii și de renegarea lui Iisus Hristos (și care s-a soldat cu arderea pe rug a conducătorilor templierilor din Franța, împreună cu marele lor maestru Jacques de Molay, desființarea ordinului prin bulă papală și confiscarea averilor).
Lucrarea este structurată în patru părți: prezentarea doctrinei, a surselor doctrinei, conform cercetărilor autorului, apoi a izvoarelor religioase orientale care ar fi contribuit la doctrina cavalerilor, și în final, analiza monumentelor atribuite Ordinului, în conformitate cu ipotezele autorului.
El susține astfel că templarismul a fost o ramură din marea sursa cathară, inspirată din doctrina luciferienilor (care credeau în Lucifer, Dumnezeul rău, creatorul lumii de jos, care a făcut cerul vizibil și a creat toate astrele), dar și a bogumililor (sectă religioasă gnostică).
Am extras mai jos câteva pasaje reprezentative din carte pentru ideile lui Jules Loiseleur.
Pentru a descoperi ce au însemnat secretele religiei templierilor nu există, în opinia noastră, decât o singură metodă sigură și rațională: ea constă în a face comparație între mărturisirile obținute în cadrul procesului de instrucție care dau seamă despre această misterioasă credință cu doctrinele profesate de marile secte încă înfloritoare în veacul al XIII-lea.
Prin urmare, el pornește de la principalele capete de acuzare (faptul că inițierea se făcea prin scuiparea crucii, apoi renegarea lui Iisus Hristos, sărutări considerate infamante, adorarea unui idol (Baphomet), omiterea cuvintelor sacramentale în timpul liturghiilor solemne, dreptul pe care și-l arogau șefii laici de a conferi iertarea păcatelor, autorizarea unor crime contra naturii), le descompune în manifestări și încearcă să găsească în credințele acelor timpuri elementele care se potrivesc cu aceste manifestări.
Ideea pe care templierii aparent și-o făceau despre creația și originea răului nu se deosebea deloc de cea a altor mari secte anterioare sau contemporane. Ca și gnosticii primelor secole, ca și paulicienii secolului al IX-lea sau catharii din veacul al XI-lea, ei erau dualiști. Credeau mai întâi într-un Dumnezeu suprem, o ființă superioară care locuia în ceruri. Este un fapt evident care rezultă din multe depoziții în timpul procesului intentat contra lor.
Fratele Jean de Sarnage, preceptor al Casei templierilor din Soissons, primindu-l pe Bertrand de Montignac, pentru a-l iniția, după ce l-a pus de mai multe ori să jure că va păstra cu strictețe “statutul secret” al Ordinului, i-a arătat o cruce pe care era imaginea lui Isus Christos. I-a spus să nu creadă în El, întrucât nu reprezenta nimic altceva decât un fals profet, neînzestrat cu vreo putere, “sine ullam valorem”, ci să creadă în “Dumnezeul superior” al cerului, singurul care îl poate mântui.
Dar am greși dacă am ajunge la concluzia că templierii îl considerau pe acest Dumnezeu superior ca fiind unica putere căreia îi oficiau un cult. Ei mai adorau și un idol, iar acest idol, cum vom vedea mai încolo, nu era nici pe departe imaginea Dumnezeului ceresc, ci a Dumnezeului inferior, cel care organizează și stăpânește lumea materială, autorul întregului bine și rău de pe pământ, cel prin care răul s-a introdus în creație, sursă primară a tot ce iese la lumină, atât pentru a se bucura cât și pentru a suferi.
Rolul lui Lucifer nu este deloc unul minor, și oamenii au mai degrabă de-a face cu el decât cu Dumnezeul bun, exilat în spațiile celeste și care nu exercită asupra destinelor decât o influență indirectă.
În metafizica Ordinului Templului, zeul malefic nu se află în relație de adversitate cu zeul superior; dimpotrivă, este prietenul lui. Această teză aparține bogumililor și ne permite să aflăm care era, în opinia cavalerilor Templului, originea principiului răului.
Analiza sa este captivantă și destul de profundă, mergând mult înapoi în timp dar și pe alte continente – autorul prezintă rând pe rând idei din credința gnostică, cea cathară, a bogumililor, a luciferienilor, a euchiților, a druzilor, karmaților, nozairilor sau yezidiților.
Autorul oferă o explicație (pierderea Ierusalimului in 1187) și pentru modul în care s-au putut schimba atât de radical convingerile cavalerilor, de la credința profund creștină la început și orientată către slăvirea lui Iisus Hristos (numele inițial fiind Ordinul Cavalerilor Sărmani ai lui Iisus Hristos și ai Templului lui Solomon), până la blasfemii, scuiparea crucii sau ideea că Iisus Hristos a fost un simplu om și nu un mesager divin:
În timp ce catharii puri și bogumilii credeau în docetism, în viața aparentă și fantasmatică a lui Isus Christos, templierii se situau, din acest punct de vedere, pe poziția extremistă a luciferienilor. Pierderea Ierusalimului, cât și ideea că Dumnezeul pentru care și-au vărsat sângele nu a fost în stare să-și apere mormântul, explică această cădere profundă, acest abandon disperat al credințelor cele mai dragi, aceste săgeți îndreptate către Sfântul Mormânt. Ei nu au făcut lucrurile pe jumătate, au sărit dintr-odată la celălalt capăt al doctrinei ispășirii printr-un zeu devenit om. Ei nu cred ca bogumilii într-un Isus ca fiind al doilea fiu al lui Dumnezeu, că acesta a trăit pe pământ doar în aparență, fără a participa intim la durerile și suferințele umane. Ei cred, ca și luciferienii și euchiții, că fiul cel mare al lui Dumnezeu, Satanael sau Lucifer, este îndreptățit la venerație; Isus, fratele mai mic, nu merită această onoare. Acest al doilea fiu al lui Dumnezeu nu are, în ceruri, decât un rol secundar și fără influență asupra soartei oamenilor. “Nu trebuie să-i acordăm prea mare importanță, pentru că este prea tânăr!”
Pe lângă faptul că îi consideră pe Satana și Lucifer o singură entitate, când de fapt sunt entități diferite, metoda de cercetare a autorului mi se pare puțin forțată. El încearcă să explice niște manifestări căutând prin diverse credințe ca și cum ai căuta să vezi unde se potrivește un anume simptom, într-o listă cu toate bolile. Doar fiindcă identifici un simptom nu înseamnă că ai descoperit și boala; în mod similar, nu poți scoate din context o manifestare a Ordinului templierilor și să afirmi apoi că această manifestare, fiindcă se regăsește la o anumită grupare gnostică, conduce automat la ideea că Ordinul a fost influențat de acea grupare. Pare greu de crezut că fondatorii Ordinului au stat să analizeze atâtea credințe și au făcut un colaj din ideile cele mai greșite ale diverselor facțiuni religioase, pentru a le pune în practică.
Dar chiar și așa, studiul realizat de Jules Loiseleur este unul interesant și complex, și poate servi ca punct de plecare pentru cercetări mai detaliate despre diversele credințe religioase ale oamenilor din vremurile mai vechi.
Pentru mai multe detalii și pentru a achiziționa cartea, vizitați site-ul Editurii Herald.