Ostrov (Insula / The Island) – cred ca pana acum am vazut acest film de trei ori, si cu siguranta il voi mai vedea si pe viitor. Este genul de film care iti dezvaluie la fiecare vizionare elemente noi; de fiecare data mai surprinzi ceva, mai intelegi ceva, ti se mai raspunde la o intrebare sau ti se mai completeaza o lacuna.
Ostrov este un film rusesc in regia lui Pavel Lungin, realizat in 2006. In timpul celui de-al doilea razboi mondial, Anatoli, un marinar rus (jucat de Pyotr Mamonov), tradeaza ascunzatoarea comandantului de nava pe care era (Tihon Petrovici), pentru a scapa cu viata din mana nemtilor. Intr-un final nava este aruncata in aer, el cade in valuri si este dus in larg; este salvat de niste calugari, de la o manastire din apropiere. Dupa treizeci de ani, il vedem pe vechiul matelot transfigurat in parintele Anatolie, practicant al rugaciunii isihaste, si daruit cu har: oamenii il cauta pentru sfaturi si pentru vindecari miraculoase, el poate “vedea” viitorul si trecutul si poate exorciza demoni. In sufletul sau insa el nu se poate ierta pentru pacatul din trecut (dupa cum spune el insusi “Nu pot trai, nu pot muri“), nu isi gaseste pacea interioara, si se autopedepseste cumva traind izolat de ceilalti calugari, in conditii precare, dormind pe carbuni langa cazanele manastirii, neingrijindu-si sanatatea si rugandu-se neincetat pentru iertarea crimei comise (inclusiv Rugaciunea inimii, Psalmul 50).
El este neinteles de majoritatea calugarilor si este poreclit “Ghidusul”, datorita glumelor cu talc pe care le face. El nu respecta ‘canoanele’, inchinandu-se in alta directie sau nerugandu-se conform regulilor, cantand pe nas, tragand clopotele, band ceai cu zahar cu mirenii, sau intarziind la slujbe. Desi traieste in manastire, intre oameni religiosi, parintele Anatolie isi urmeaza inima si nu dogma bisericii, starnind indignare din partea parintelui Iov si a altor frati calugari.
Sunt incredibil realizate interactiunile parintelui Anatolie cu parintele Filaret si cu parintele Iov. Parintele Iov de exemplu nu isi da seama cine este parintele Anatolie cu adevarat, ca este un om sfant, si ii spune la un moment dat, referindu-se la invitatia parintelui Filaret de a locui impreuna cu el in chilie, pentru a-si reface sanatatea “Vietuieste langa un sfant si vei ajunge si tu unul“. De vazut si revazut episodul cu atasamentele – cizmele si plapuma parintelui Filaret si dialogul dintre acesta si parintele Anatolie, pentru invataturile pe care le contine.
Urmarind filmul ne dam seama ca avem in noi cate putin din fiecare personaj: suntem si parintele Anatolie, cautandu-ne pacea interioara si socotindu-ne nedemni de darurile pe care le primim, intrebandu-ne mereu “De ce eu?” – de ce am primit eu abilitatile acestea daca nu le merit?; suntem si parintele Iov cel scandalizat, care ii judeca pe ceilalti, si pentru care comportamentul parintelui Anatolie e de neinteles, pentru ca este in afara standardelor, nu poate fi incadrat in niste tipare logice, si suntem si parintele Filaret, care cantareste lucrurile si da dovada de toleranta si blandete, caci el ii citeste intelepciunea si vede pe omul cel adevarat, dincolo de aparente.
Filmul e plin de simb
oluri, plin de pilde si povete, si chiar daca este un film cu tema religioasa (este considerat cel mai ortodox film de pana acum), el ne vorbeste de fapt despre valorile umane, despre dragoste si smerenie, despre pocainta, rugaciune si iertare, despre simplitatea vietii, despre puterea divina care aranjeaza lucrurile astfel ca noi sa primim lectiile pe care le avem de invatat, despre atasamente, despre misiunea noastra personala, si despre ce putem face noi ca oameni.
Mi s-a parut tulburator din acest punct de vedere raspunsul parintelui Anatolie la intrebarea parintelui Iov, care de fapt e intrebarea noastra, a tuturor: “Cum sa vietuiesc?” – “Toti suntem pacatosi. Vietuieste cum poti. Incearca doar sa nu pacatuiesti prea mult“.
Recomand filmul, si cum spuneam, trebuie vazut si revazut. Eu l-am vazut pe site-ul filmehd.net, dar puteti cauta pe Google cu sintagma “Ostrov film online subtitrat” si gasiti mai multe surse.
La final poate ar fi interesant de adaugat si faptul ca Pyotr Mamonov, actorul din rolul principal, a fost in anii ’80 o vedeta punk rock, si a fost cunoscut pentru muzica nonconformista si preferinta pentru alcool, iar dupa realizarea acestui film s-a convertit la credinta crestin-ortodoxa si s-a retras intr-un satuc izolat, departe de Moscova, unde isi petrece timpul rugandu-se si cultivandu-si “gradina si sufletul“, si revenind din cand in cand in Moscova pentru concerte.
Vizionare placuta si va astept cu comentarii si pareri.